Vestitorul binelui ce vine

G.I. Gurdjieff | Rezumatul cărții | O călătorie spre trezire

Georgi Ivanovitch Gurdjieff, fondatorul „Institutului pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului”, a fost un mistic și filosof, care discută despre motivațiile și metodele sale de predare a auto-îmbunătățirii. Gurdjieff, care credea că umanitatea este adormită și trebuie să se trezească la adevăratul său potențial, își prezintă parcursul prin diverse experiențe de viață, inclusiv devenind hipnotizator și vindecător. Cartea detaliază experiențele, observațiile și procesul de dezvoltare a metodei sale de auto-dezvoltare, pe care le-a împărtășit prin scrierile sale. Gurdjieff continuă să explice sistemul său de predare a ideilor sale, care implică o abordare în trei etape: prima serie de scrieri este accesibilă tuturor, în timp ce a doua și a treia serie sunt disponibile doar celor care și-au dovedit angajamentul și înțelegerea materialului anterior. Această abordare este menită să asigure că ideile sale sunt înțelese și implementate corect.

Teme principale

1. Căutarea sensului vieții: Gurdjieff detaliază căutarea sa obsesivă, de-o viață, pentru a înțelege sensul vieții umane pe Pământ. Această căutare l-a determinat să studieze o varietate de discipline ezoterice, să călătorească mult și, în cele din urmă, să înființeze Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului.

2. Limitările omului modern: Gurdjieff critică civilizația modernă pentru crearea unei lumi în care oamenii sunt dominați de influențe externe și cărora le lipsește o conștiință de sine autentică. El susține că educația modernă nu reușește să dezvolte întregul potențial al indivizilor, lăsându-i fragmentați și deconectați de adevărata lor natură.

3. Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului: Gurdjieff prezintă scopul și structura Institutului său, care își propune să cultive dezvoltarea armonioasă a indivizilor printr-o varietate de metode, inclusiv autoobservarea, exercițiile fizice și învățăturile ezoterice. El subliniază importanța observării și înțelegerii propriilor mecanisme psihologice pentru a atinge o adevărată cunoaștere de sine.

4. Importanța autoperfecționării: Gurdjieff pledează pentru munca continuă de autoperfecționare ca mijloc de depășire a aspectelor negative ale naturii umane și de atingere a unei stări superioare de a fi. Aceasta implică cultivarea unor calități pozitive precum iubirea, compasiunea și înțelegerea și eradicarea trăsăturilor negative precum vanitatea și înfumurarea.

5. Publicarea scrierilor lui Gurdjieff: „Vestitorul binelui care vine” servește drept introducere la volumul mai amplu de opere al lui Gurdjieff, pe care acesta intenționează să le publice într-o ordine specifică pentru a se asigura că cititorii sunt pregătiți corespunzător pentru învățăturile mai profunde conținute în volumele ulterioare. El avertizează împotriva lecturii operelor sale în afara ordinii, avertizând asupra potențialelor daune psihologice.

Idei/Fapte importante

„Străduință irezistibilă”: Gurdjieff își descrie primii ani de viață ca fiind dominați de o „străduință irezistibilă” de a înțelege sensul vieții. Acest lucru l -a determinat să studieze diverse învățături ezoterice și, în cele din urmă, să-și dezvolte propriul sistem pentru dezvoltarea umană.

„ Mehkeness ”: Gurdjieff a studiat știința antică a „ Mehkeness ” (alungarea responsabilității), pe care o consideră o înțelegere mai completă și mai profundă a psihicului uman decât hipnoza contemporană.

Trei părți ale psihicului: Gurdjieff descrie psihicul uman ca fiind alcătuit din trei părți distincte: fizică, astrală și mentală. El susține că aceste părți sunt adesea slab integrate în omul modern, ceea ce duce la o percepție fragmentată și judecăți eronate.

„Dreptatea obiectivă” și absența vanității: Gurdjieff subliniază importanța „dreptății obiective” în interacțiunile umane și critică prevalența vanității în societatea modernă. El susține că eradicarea vanității este esențială pentru atingerea adevăratei fericiri și a înțelegerii.

Importanța „instructorilor spirituali”: Gurdjieff pledează pentru formarea de „instructori spirituali” care pot ghida dezvoltarea indivizilor și îi pot ajuta să cultive calități psihologice esențiale pentru o viață armonioasă.

 Citate

• Despre căutarea adevărului: „Deși și eu, în acea perioadă a vieții mele, le semănam în manifestările mele exterioare... a început să se formeze în gândurile mele, treptat și chiar într-un mod imperceptibil pentru conștiința mea trează, «ceva»-ul, care a căpătat definiție la scurt timp după o puternică încercare spirituală cauzată de moartea unui prieten apropiat, iar acest nou dat al minții mele a început de atunci... să genereze în întregime ceea ce am numit în altă parte o «strădanie irezistibilă».”
• Despre limitele omului modern: „Sistemul aplicat în Institutul pentru Dezvoltare Armonioasă a Omului pentru observarea activităților psihice umane demonstrează clar că omul modern nu acționează niciodată din proprie inițiativă, ci manifestă doar acțiuni stimulate de iritații externe.”
• Despre cele trei părți ale psihicului: „La un copil nou-născut, aceste trei părți diverse ale psihicului uman în general pot fi comparate cu un sistem de role de gramofon goale pe care încep să fie înregistrate, din ziua apariției lor în lume, semnificația externă a obiectelor și înțelegerea subiectivă a semnificației lor interioare...”
• Despre importanța eradicării vanității: „Afirm categoric că fericirea și conștiința de sine, care ar trebui să existe într-un om adevărat, precum și într-o existență comunitară pașnică între oameni... depind în majoritatea cazurilor exclusiv de absența în noi a sentimentului de «Vanitate».”

Concluzii 

Această carte servește drept primul apel al lui Gurdjieff către umanitatea contemporană, îndemnându-i pe indivizi să caute calea către ființa reală. Ea prezintă experiențele sale de viață unice și perspectivele dobândite din studierea cunoștințelor antice, care au condus în cele din urmă la crearea Institutului său pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului. Este un apel la conștientizarea de sine, la recunoașterea limitelor educației moderne și a structurilor sociale care împiedică adevăratul potențial uman.

Glosar de termeni cheie

Tzvarnoharno : Un termen folosit de regele Solomon pentru a descrie o forță negativă rezultată din acțiunile malefice colective ale oamenilor, care duc în cele din urmă la distrugere.

Mehkeness : O știință străveche, în mare parte necunoscută societății contemporane, care se ocupă cu manipularea conștiinței și înlăturarea responsabilității. Societatea modernă cunoaște o mică parte a acestei științe sub numele de hipnoză.

Mentația subconștientă: Domeniul psihicului uman dincolo de conștientizarea conștientă, considerat de Gurdjieff ca deținând cheile înțelegerii sensului vieții.

Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului: Organizația lui Gurdjieff concepută pentru a facilita dezvoltarea cuprinzătoare și echilibrată a indivizilor folosind sistemul său de cunoaștere.

Justiție obiectivă: Un concept central în filosofia lui Gurdjieff, care subliniază importanța de a acționa într-un mod care ia în considerare beneficiul și bunăstarea celorlalți.

„Drepturile Inițiaților”: Persoane care au atins un anumit nivel de înțelegere și dezvoltare în sistemul lui Gurdjieff, cărora li s-a încredințat sarcina de a-i îndruma pe alții.

„ Helertoon ”: Un termen antic care descrie o psihoză de masă specifică, caracterizată printr-o excitație neobișnuită a minții.

„Scrupul conștiinței”: Un factor psihic, în mare parte absent la oamenii moderni conform lui Gurdjieff, care îi obligă pe indivizi să acționeze onest și etic, în special față de cei care le-au arătat încredere.

„ Podispodni ”: O stare de degenerare în care „scrupul natural al conștiinței” este înlocuit de o tendință spre un comportament înșelător și dăunător.

„Instructori spirituali”: Persoane responsabile de îndrumarea dezvoltării copiilor și de insuflarea în ei a factorilor psihici necesari pentru o viață sănătoasă din punct de vedere moral și împlinită.

„Gimnaziu” sau „Casă de studiu”: O clădire în inima Institutului Gurdjieff, concepută pentru a facilita învățarea, autodescoperirea și dezvoltarea armonioasă a indivizilor.