Știința Măreției

Wallace D. Wattles | Rezumatul cărții | Succesul Personal

Descoperă „Știința de a fi grozav” de Wallace D. Wattles și învață cum să dezvolți o mentalitate a măreției. Citiți acum rezumatul cărții unui autor renumit al literaturii de creștere personală.

„Știința de a fi măreț” de Wallace D. Wattles este un ghid de auto-ajutorare care pledează pentru creșterea personală și trezirea spirituală. Textul subliniază importanța recunoașterii puterii divine inerente fiecărui individ și a cultivării unei atitudini mentale pozitive. Cartea sugerează că, prin îmbrățișarea unui punct de vedere spiritual, indivizii pot depăși limitările impuse de ereditate, mediu și structuri sociale. Wattles prezintă o serie de pași, inclusiv pregătirea, consacrarea și identificarea, pentru a ajuta cititorii să atingă unitatea conștientă cu Mintea Supremă, sursa oricărei cunoașteri și puteri. Cartea subliniază importanța gândirii ca forță transformatoare, îndemnând cititorii să se angajeze în autoreflecție, să adopte o perspectivă pozitivă și să cultive o viață de slujire. În cele din urmă, textul propune că, prin alinierea cu divinul, cineva poate atinge măreția personală și poate manifesta o viață mai armonioasă și mai împlinită.

Teme principale

Puterea inerentă interioară: Premisa centrală este că fiecare persoană posedă un „Principiu al Puterii”, o scânteie divină care permite creșterea și realizările nelimitate. Wattles subliniază că „Nu există nicio posibilitate în niciun om care să nu fie în fiecare om”. Această putere, provenită din „Substanța Originală” sau „Mintea lui Dumnezeu”, este accesibilă tuturor celor care se conectează conștient cu ea.

Depășirea limitelor: Ereditatea, circumstanțele și lipsa oportunităților nu sunt bariere în calea măreției. Wattles susține că, prin efort concentrat și atitudinea mentală corectă, se pot depăși orice tendințe moștenite sau obstacole externe. El folosește exemple precum Lincoln și Stephenson pentru a demonstra cum indivizii se pot ridica deasupra adversității și pot atinge măreția.

Importanța gândirii: Wattles subliniază importanța gândirii ca fundament al manifestării externe. „Măreția se atinge doar prin gândirea constantă la gânduri mărețe”, afirmă el. A te considera în mod obișnuit capabil și puternic este crucial pentru atragerea succesului și atingerea rezultatelor dorite.

Puterea acțiunii corecte: Gândirea corectă trebuie să fie însoțită de acțiunea corectă. Wattles încurajează indivizii să acționeze „într-un mod excelent” în toate aspectele vieții lor, de la mediul lor familial până la interacțiunile cu ceilalți. El subliniază importanța tratării tuturor cu respect și considerație, considerându-i egali.

Slujirea ca și cale spre măreție: Wattles repetă învățăturile lui Isus, subliniind slujirea ca o caracteristică definitorie a adevăratei măreții. El susține că lupta pentru poziții de putere și căutarea recunoașterii sunt, în cele din urmă, egoiste și diminuează adevărata putere. În schimb, concentrarea pe a-i ajuta pe ceilalți și contribuția la îmbunătățirea societății sunt semnele distinctive ale unui individ cu adevărat măreț.

Idei și fapte cheie

1. Sursa puterii: Wattles identifică „înțelepciunea” ca fiind baza esențială a măreției. El descrie înțelepciunea ca fiind „puterea de a percepe cele mai bune scopuri la care să țintim și cele mai bune mijloace pentru a atinge aceste scopuri”. Această înțelepciune provine din „Mintea lui Dumnezeu”, un rezervor nelimitat de cunoaștere și adevăr accesibil prin conexiune conștientă. „Cunoașterea omului este limitată și incertă; prin urmare, el nu poate avea înțelepciune în sine. Doar Dumnezeu cunoaște tot adevărul; prin urmare, numai Dumnezeu poate avea înțelepciune reală sau lucrul corect de făcut în orice moment, iar omul poate primi înțelepciune de la Dumnezeu.”
2. Importanța credinței: O credință neclintită în principii și în bunătatea inerentă a lumii este crucială pentru atingerea măreției. Privirea lumii ca pe o lucrare perfectă în desfășurare, care evoluează spre finalizare, încurajează speranța și o mentalitate pozitivă. Această credință alimentează încrederea în propria capacitate de a depăși provocările și de a contribui semnificativ la lume.
3. Rolul consacrii: Consacrarea implică alinierea cu cele mai înalte principii și trăirea în conformitate cu acestea. Necesită abandonarea obiceiurilor dăunătoare, controlul impulsurilor și prioritizarea serviciului față de ceilalți mai presus de dorințele egoiste. „Nu poți fi condus de jos dacă vrei să fii măreț; trebuie să conduci de sus”, explică Wattles.
4. Practica idealizării: Crearea unei imagini mentale clare despre sine ca fiind de succes și întruchipând calitățile dorite este esențială pentru manifestarea măreției. Această „formă-gând”, păstrată în mod constant în minte, activează puterea creativă interioară și atrage circumstanțe externe corespunzătoare. „Îți iei în interior forma în care te gândești la tine; și te înconjori cu formele invizibile ale acelor lucruri cu care te asociezi în gândurile tale.”
5. Semnificația realizării: Realizarea implică exprimarea activă a sinelui idealizat în toate acțiunile, indiferent cât de mici ar fi. Necesită acționarea cu încredere și curaj, încrederea în îndrumarea interioară și utilizarea tuturor resurselor disponibile pentru atingerea obiectivelor. „Îmi însușesc puterea de a deveni ceea ce vreau să fiu și de a face ceea ce vreau să fac. Exercit energia creativă; toată puterea existentă este a mea.”

• „Nu vorbi despre măreția ta; în esență, tu nu ești mai presus de cei din jurul tău.”
• „Lucruri mari vor veni la tine, cerând să fie făcute.”
• „Fiecare bărbat și femeie este perfect.”

 Scurta prezentare

1. Temelia măreției (Capitolele 1-8)

• Capitolul 1: Grabă și obicei: Acest capitol explorează efectele negative ale grăbirii și ale obiceiurilor înrădăcinate asupra dezvoltării personale, subliniind nevoia de a cultiva calmul și de a înlocui gândurile limitative cu convingeri care dau putere.
• Capitolul 2: Ereditate și oportunitate: Contestând limitele impuse de genetică și circumstanțe, această secțiune afirmă potențialul inerent al fiecărui individ de a depăși trăsăturile moștenite și de a profita de oportunitățile de creștere.
• Capitolul 3: Sursa Puterii: Acest capitol definește înțelepciunea ca fiind abilitatea de a discerne și de a acționa conform celei mai bune metode, argumentând că adevărata măreție provine din alinierea acțiunilor proprii cu cunoașterea și dreptatea.
• Capitolul 4: Mintea lui Dumnezeu: Aici este introdus conceptul de inteligență universală sau „Dumnezeu”, prezentat ca o sursă nemărginită de cunoaștere și putere accesibilă tuturor celor care caută unitatea cu ea.
• Capitolul 5: Pregătire: Această secțiune prezintă pașii necesari pentru atingerea unității conștiente cu divinul, inclusiv depășirea anxietăților financiare și fizice și alungarea impurităților morale precum lăcomia și pofta.
• Capitolul 6: Punctul de vedere social: Pledând pentru o perspectivă ce privește societatea ca pe o entitate în evoluție care progresează spre armonie, acest capitol încurajează credința în bunătatea și perfecțiunea inerente ale lumii actuale.
• Capitolul 7: Punctul de vedere individual: Bazându-se pe capitolul anterior, această secțiune subliniază importanța de a-i vedea pe indivizi ca ființe perfecte în stadiul lor actual de dezvoltare, îndemnând la bunătate și înțelegere mai degrabă decât la judecată.
• Capitolul 8: Consacrarea: Acest capitol definește consacrarea ca fiind ascultarea față de suflet, îndemnând indivizii să își alinieze gândurile și acțiunile cu cele mai înalte idealuri ale lor și să renunțe la credințe și obiceiuri învechite.

 2. Calea către putere (Capitolele 9-16)

• Capitolul 9: Identificare: Această secțiune îndeamnă la recunoașterea conștientă a unității inerente cuiva cu divinul, subliniind nevoia de a afirma această conexiune pentru a debloca puterea nelimitată interioară.
• Capitolul 10: Idealizarea: Acest capitol evidențiază puterea creativă a gândirii, încurajând formarea unei imagini mentale clare a sinelui ideal și credința în manifestarea sa finală.
• Capitolul 11: Realizare: Această secțiune subliniază importanța traducerii sinelui idealizat în acțiuni tangibile, pledând pentru a acționa într-un „mod excelent” în fiecare aspect al vieții, indiferent de circumstanțele externe.
• Capitolul 12: Grabă și obicei: Revenind la temele capitolului 1, această secțiune subliniază nevoia de răbdare și înlocuirea obiceiurilor limitative cu gânduri împuternicitoare, legate de putere și abilitate.
• Capitolul 13: Gândire: Acest capitol subliniază importanța capitală a reflecției asupra adevărurilor și principiilor profunde, pledând pentru o abordare critică a conceptelor precum evoluția socială și interconectarea umanității.
• Capitolul 14: Acțiune acasă: Această secțiune aplică principiile măreției în sfera domestică, îndemnând indivizii să își întruchipeze cele mai înalte idealuri în interacțiunile cu membrii familiei și să reziste codependenței nesănătoase.
• Capitolul 15: Acțiune în străinătate: Extinzând sfera de acțiune, acest capitol încurajează indivizii să aplice principiile lor de măreție în toate interacțiunile sociale, tratând pe toată lumea cu respect și evitând amestecul în treburile altora.
• Capitolul 16: Câteva explicații suplimentare: Acest capitol reia conceptul de punct de vedere, subliniind în continuare importanța de a vedea lumea ca fiind fundamental bună și progresând spre armonie.

 3. Îmbrățișând Divinul Interior (Capitolele 17-22)

• Capitolul 17: Mai multe despre gândire: Acest capitol explorează mai profund puterea gândirii, subliniind nevoia de sinceritate, alinierea gândurilor cu intenții drepte și concentrarea asupra aspectelor pozitive ale indivizilor și situațiilor.
• Capitolul 18: Ideea lui Isus despre măreție: Bazându-se pe învățăturile lui Isus, această secțiune subliniază importanța umilinței și a slujirii ca semne distinctive ale adevăratei măreții, contrastând acestea cu căutarea laudelor și a recunoașterii.
• Capitolul 19: Bazele științifice ale creștinismului: Acest capitol leagă învățăturile creștinismului de principiile evoluției, argumentând că dorința inerentă a lui Dumnezeu de auto-exprimare conduce dezvoltarea continuă a umanității către un plan moral și spiritual superior.
• Capitolul 20: Slujirea lui Dumnezeu: Această secțiune reformulează conceptul de slujire adusă lui Dumnezeu, afirmând că cea mai mare slujire constă în realizarea întregului potențial și contribuția la progresul umanității.
• Capitolul 21: Un exercițiu mental: Acest capitol oferă un exercițiu mental ghidat, conceput pentru a ajuta indivizii să cultive gânduri și convingeri împuternicitoare legate de sănătate, bogăție și creștere spirituală.
• Capitolul 22: Un rezumat al științei de a fi măreț: Acest capitol final rezumă principiile cheie prezentate în întreaga carte, oferind un cadru concis pentru atingerea adevăratei măreții prin unitate conștientă cu divinul, acțiune dreaptă și creștere continuă.

 4. Îmbrățișând Puterea Interioară (Capitolele 1-2)

• Capitolul 1: Oricine poate deveni măreț: Acest capitol subliniază potențialul inerent fiecărui individ, argumentând că măreția este atinsă de oricine prin utilizarea inteligentă și îndrumarea „Principiului Puterii”.
• Capitolul 2: Ereditate și oportunitate: Această secțiune contestă în continuare limitele impuse de ereditate și circumstanțe, afirmând că indivizii pot transcende tendințele moștenite și pot utiliza „Principiul Puterii” pentru a stăpâni orice situație.

 5. Conectarea la Sursa Divină (Capitolele 3-4)

• Capitolul 3: Sursa Puterii: Acest capitol definește înțelepciunea ca fiind fundamentul măreției, subliniind dependența acesteia de cunoaștere și capacitatea de a se conecta cu o sursă superioară de înțelepciune, identificată drept „Dumnezeu”.
• Capitolul 4: Mintea lui Dumnezeu: Această secțiune explorează în continuare conceptul de inteligență universală sau „Dumnezeu”, prezentându-l ca un rezervor nelimitat de cunoaștere și adevăr accesibil tuturor celor care caută unitatea cu ea.

 6. Punerea bazelor (Capitolele 5-9)

• Capitolul 5: Pregătire: Acest capitol subliniază necesitatea depășirii anxietății și îngrijorării, cultivării unei inimi pure prin eliminarea emoțiilor și dorințelor negative și alinierii propriilor acțiuni cu idealuri nobile.
• Capitolul 6: Punctul de vedere social: Susținând o perspectivă ce vede societatea ca evoluând spre armonie, acest capitol încurajează credința în bunătatea și perfecțiunea inerente ale lumii actuale, chiar și în mijlocul aparentelor imperfecțiuni.
• Capitolul 7: Punctul de vedere individual: Bazându-se pe capitolul anterior, această secțiune subliniază importanța de a considera indivizii ca ființe perfecte în stadiul lor actual de dezvoltare, pledând pentru înțelegere și compasiune în detrimentul judecății.
• Capitolul 8: Consacrarea: Acest capitol definește consacrarea ca fiind ascultarea față de suflet, îndemnând indivizii să renunțe la credințe și obiceiuri învechite și să își alinieze acțiunile cu cele mai înalte idealuri ale lor.
• Capitolul 9: Identificare: Această secțiune îndeamnă la recunoașterea conștientă a unității inerente cuiva cu divinul, subliniind nevoia de a afirma această conexiune pentru a debloca puterea nelimitată interioară.

 7. Pași practici către realizare (Capitolele 10-16)

• Capitolul 10: Idealizarea: Acest capitol evidențiază puterea creativă a gândirii, încurajând formarea unei imagini mentale clare a sinelui ideal și credința în manifestarea sa finală.
• Capitolul 12: Grabă și obicei: Această secțiune subliniază efectele negative ale grăbirii și ale obiceiurilor înrădăcinate asupra dezvoltării personale, pledând pentru răbdare și înlocuirea obiceiurilor limitative cu gânduri împuternicitoare de putere și abilitate.
• Capitolul 13: Gândirea: Acest capitol subliniază importanța capitală a reflecției asupra adevărurilor și principiilor profunde, pledând pentru o abordare critică a conceptelor și dezvoltând capacitatea de a discerne adevărul.
• Capitolul 14: Acțiune acasă: Această secțiune aplică principiile măreției în sfera domestică, îndemnând indivizii să își întruchipeze cele mai înalte idealuri în interacțiunile cu membrii familiei și să reziste codependenței nesănătoase .
• Capitolul 15: Acțiune în străinătate: Extinzând sfera de acțiune, acest capitol încurajează indivizii să aplice principiile lor de măreție în toate interacțiunile sociale, tratând pe toată lumea cu respect și evitând amestecul în treburile altora.
• Capitolul 16: Câteva explicații suplimentare: Acest capitol reia conceptul de punct de vedere, subliniind în continuare importanța de a vedea lumea ca fiind fundamental bună și progresând spre armonie și modul în care acest lucru afectează dezvoltarea personală.

8. Cultivarea măreției prin gândire și acțiune (Capitolele 17-21)

• Capitolul 17: Mai multe despre gândire: Acest capitol explorează mai profund puterea gândirii, subliniind nevoia de sinceritate, alinierea gândurilor cu intențiile drepte și concentrarea asupra aspectelor pozitive ale indivizilor și situațiilor.
• Capitolul 18: Ideea lui Isus despre măreție: Bazându-se pe învățăturile lui Isus, această secțiune subliniază importanța umilinței și a slujirii ca semne distinctive ale adevăratei măreții, contrastând acestea cu căutarea laudelor și a recunoașterii.
• Capitolul 20: Slujirea lui Dumnezeu: Această secțiune reformulează conceptul de slujire adusă lui Dumnezeu, afirmând că cea mai mare slujire constă în realizarea întregului potențial și contribuția la progresul umanității.
• Capitolul 21: Un exercițiu mental: Acest capitol oferă un exercițiu mental ghidat, conceput pentru a ajuta indivizii să cultive gânduri și convingeri împuternicitoare legate de sănătate, bogăție și creștere spirituală.

 9. Înțelegerea esenței măreției (Capitolul 22)

• Capitolul 22: Un rezumat al științei de a fi măreț: Acest capitol final rezumă principiile cheie prezentate în întreaga carte, oferind un cadru concis pentru atingerea adevăratei măreții prin unitate conștientă cu divinul, acțiune dreaptă și creștere continuă.

Citate

• „Geniul este omnisciența care se revarsă în om.”
• „Nu creierul îl face pe om; omul face creierul.”
• „Locul tău în viață nu este fixat de ereditate.”
• „Există un geniu în fiecare bărbat și femeie, care așteaptă să fie scos la iveală.”
• „Nu există oameni «răi» sau «răi». Există oameni perfect buni care sunt abătuți de la drum.”
• „Singura modalitate de a dezvolta o percepție a adevărului în lucrurile mari este să ai încredere absolută în percepția ta actuală a Adevărului în lucrurile mici.”
• „Graba este o manifestare a fricii; cine nu se teme are mult timp.”
• „Obiceiul ne conduce pe toți.”
• „Gândirea, nu simpla cunoaștere sau informație, creează personalitatea.”

Concluzie

„Știința de a fi măreț” de Wattles oferă o hartă convingătoare pentru persoanele care doresc să-și dezvolte întregul potențial. Cartea încurajează cititorii să cultive o mentalitate a abundenței și a credinței, să acorde prioritate serviciului și dezvoltării personale și să-și alinieze în mod constant acțiunile cu cele mai înalte idealuri ale sale. Prin înțelegerea și implementarea acestor principii, oricine poate porni în călătoria către măreția personală și poate contribui în mod semnificativ la lume.

Glosar de termeni cheie

Inteligența Cosmică : Inteligența universală, atotcuprinzătoare, care pătrunde toate lucrurile; cunoscută și sub numele de Mintea lui Dumnezeu.

Consacrare : Actul de a te dedica slujirii celui mai înalt bine interior, aliniind gândurile și acțiunile cu îndrumarea sufletului.

Identificare : Recunoașterea conștientă a unității cuiva cu Dumnezeu, recunoașterea potențialului divin inerent fiecărui individ.

Idealizare : Procesul de formare a unei imagini mentale clare și vii despre sinele dorit și despre circumstanțe.

Realizare : Actul de a traduce gândurile și viziunile idealizate în acțiuni și rezultate tangibile în lumea exterioară.

Principiul Puterii : Forța divină inerentă fiecărui individ, capabilă să ghideze și să împuternicească indivizii spre măreție.

Formă-gând : O construcție mentală creată prin gândire concentrată, despre care se crede că posedă puterea de a se manifesta în lumea materială.

Punct de vedere : Perspectiva din care un individ percepe lumea, influențându-i gândurile, credințele și acțiunile.

Înțelepciune : Capacitatea de a discerne cursul corect de acțiune, provenind dintr-o conexiune cu cunoașterea și înțelegerea divină.